Asa mi-a zis o colega de la care am luat un exemplu deosebit.
Isi ia o vacanta de trei luni de zile, neplatita ca sa mearga intr-o tara insorita si sa faca scufundari, sa stea degeaba... sa se relaxeze. O sa cheltuiasca toti banii pe care ii are stransi pentru o vancanta de trei luni de zile in care nu va face nimic, se va intalni cu cei dragi si va petrece timp cu ei, va cunoaste alta cultura, va cunoaste oameni, va sta la soare si va face scufundari.
Cati dintre noi ar face asta? Multi ne gandim cum sa ne punem banii la ciorap si sa platim rate sau cum sa ne cumparam un apartament si mai mare sau o masina si mai tare si mai faina... si uite ca mai sunt oameni care pleaca in vacanta...
O sa ziceti ca probabil are bani destui si ca isi permite, acuma nu stiu care e adevarul, dar stiu ca are un apartament cu 2 camere pe care l-a inchiriat si isi plateste rata la el, si cam atat, sta unde o trimite firma, in apartamente inchiriate, sau la hotel, sau la parinti, sau la prieteni, nu e pretentioasa si e o tipa modesta...
Oare eu, tu, care suntem aproape de situatia ei, de ce nu ne gandim la o vacanta de trei luni la soare?
Iarasi raspunsul vostru va fi ca nu ne permitem ... ei, eu nu cred ca ii chiar asa, daca ne facem niste socoteli, si ne uitam bine in buzunar, ne trebuie bani mai multisori pentru biletul de avion, pana unde? nu stiu ... pana intr-una din tarile subdezvoltate din Sud-Estul Asiei, sau pana unde? pana intr-una din tarile Africane? ... nu stiu, zic si eu .. poate ca daca ne scotocim bine de banuti si planuim asta vreo 2 ani, aproape ca putem face asta.
Oare gresesc?
Dar totusi cred ca trebuie sa ai o altfel de gandire ca sa poti face asta, ori noi, romanii nu avem altfel de gandire. Oare de ce ?
ne mai gandim fiecare...
Am povestit si cu prietenele mele si cu toatele apreciem alegerea acestei colege, dar pe de alta parte nu stim daca am putea sa facem noi insine asa ceva.
Astept parerea voastra (chiar si anonima despre acest subiect):)
joi, 20 noiembrie 2008
vineri, 14 noiembrie 2008
Toamna asta
O imagine interesanta de la Manastirea Nicula... atata pace si liniste ... pe drum de toamna.
Multumesc iubite,
Sa auzim numai de bine!
Tequila cu sare si lamaie
Am vazut de ceva vreme intr-un powerpoint care circula pe emailuri un mesaj cel putin original si care mi-a atras atentia si l-am trimis mai departe persoanelor dragi si care stiu ca au nevoie de incurajare.
Intre cateva linii siropoase era si mesajul:
"Nu uita... daca viata iti da cateva lamai, cere ceva tequila, sare si... cheama-ma!"
Adica cum vine asta?
Din cauza contextului in care era acest mesaj, m-am gandit ca e un mesaj incurajator, trimis intre prieteni si oameni carora le pasa unul de celalalt.
Daca ne gandim la viata de zi cu zi, lamaile simbolizeaza necazurile, problemele, evenimentele acre, inevitabile in viata fiecarui om, pentru unii mai multe, pentru altii mai putine, pentru unii mai grele pentru altii mai putin grele, unii le simt mai mult, altii mai putin ... dar cert este ca fiecare are lamaile lui.
Daca ne gandim la lamaie ca si un fruct sanatos care ne asigura necesarul de Vitamina C, atunci pare ca nu lamaia nu poate fi comparata cu o problema, dar oricum am suci-o, oricum am invarti-o Lamaile sunt acre, ce sa mai vorbim...
Oricum, in contextul mesajului nostru, lamaile sunt problemele noastre...
Prima parte a mesajului este cam trista, acra de-adevaratelea: "Daca viata iti da cateva lamai..." deja te gandesti la problemele pe care le-ai avut sau pe care le mai ai, iti simti spatele si umerii cum se contracta, si capul se apleaca incet in fata sub greutatea gandurilor, privirea ti se pierde in departare... Iti trec prin minte momente grele, in care te-ai vazut singur, parasit, sau furios si inversunat, certaret, acru, razbunator sau in situatii in care nu ai mai putut face nimic
...DAR ...
nu ai vreme prea multa sa te gandesti pentru ca urmeaza o rasturnare neasteptata de situatie: "cere tequila si sare".
Cum adica sa ceri?
Pai cui? Tie insuti, sau altora, sau Divinitatii (indiferent ce inseamna pentru tine asta). Adica sa lupti, sa ceri, sa iti doresti, sa actionezi asa incat sa adaugi sare si tequila ca sa neutralizeze acreala lamaii si duritatea problemei.
Sarea in acest context poate fi componenta de nelipsit in viata fiecaruia, dorinta de viata si puterea de a razbate si de a rezolva cat mai multe probleme.
Tequila inseamna petrecere (pentru mine cel putin).
Cand se termina mesajul simt ca ne pregatim de petrecere, suntem toti prietenii la o masa si vine chelnarul cu un metru de tequila cu sare si lamai ... si randem si glumim si ne simtim bine, si cel mai important este ca suntem impreuna.
Mesajul este cu atat mai optimist cu cate te scoate definitiv din tristetea anterioara si iti ofera o imagine prietenoasa si vesela. Asta nu inseamna sa iti chemi prietenii numai cand ai chef de petrecere, ci ei ar trebui sa iti fie mereu alaturi, chiar si atunci cand nu ii vezi, dar stii ca poti sa te bazezi pe ei oricand pentru tot ce le sta in putere. Prietenii te vor ajuta, vor incerca cat de tare pot ei sa iti aduca o raza de speranta, un zambet la inceput fortat, impresia ca totusi nu esti singur pe lume si ca poti sa o iei de la inceput.
In finalul acestei dezbateri, as vrea sa rezerv cateva linii sa multumesc din suflet tuturor celor care mi-au fost alaturi in cele mai grele momente. Poate ca pe moment nu mi-am dat seama nici eu nici voi, dar am avut atata nevoie de voi si ati fost acolo, fiecare cum ati stiut mai bine.
Va multumesc ca ati adus "tequila si sare" si ca mi-ati fost alaturi! Ma gandesc des la voi, va stiti voi care sunteti, mai multe grupuri in mai multe locatii, si va voi fi mereu recunoscatoare la fiecare in parte. Chiar daca pasii ne-au purtat spre locuri diferite si momentele de atunci s-au atenuat, va am mereu in suflet si ne vom revedea oricand cu drag. Va multumesc! si va doresc numai bine!
Intre cateva linii siropoase era si mesajul:
"Nu uita... daca viata iti da cateva lamai, cere ceva tequila, sare si... cheama-ma!"
Adica cum vine asta?
Din cauza contextului in care era acest mesaj, m-am gandit ca e un mesaj incurajator, trimis intre prieteni si oameni carora le pasa unul de celalalt.
Daca ne gandim la viata de zi cu zi, lamaile simbolizeaza necazurile, problemele, evenimentele acre, inevitabile in viata fiecarui om, pentru unii mai multe, pentru altii mai putine, pentru unii mai grele pentru altii mai putin grele, unii le simt mai mult, altii mai putin ... dar cert este ca fiecare are lamaile lui.
Daca ne gandim la lamaie ca si un fruct sanatos care ne asigura necesarul de Vitamina C, atunci pare ca nu lamaia nu poate fi comparata cu o problema, dar oricum am suci-o, oricum am invarti-o Lamaile sunt acre, ce sa mai vorbim...
Oricum, in contextul mesajului nostru, lamaile sunt problemele noastre...
Prima parte a mesajului este cam trista, acra de-adevaratelea: "Daca viata iti da cateva lamai..." deja te gandesti la problemele pe care le-ai avut sau pe care le mai ai, iti simti spatele si umerii cum se contracta, si capul se apleaca incet in fata sub greutatea gandurilor, privirea ti se pierde in departare... Iti trec prin minte momente grele, in care te-ai vazut singur, parasit, sau furios si inversunat, certaret, acru, razbunator sau in situatii in care nu ai mai putut face nimic
...DAR ...
nu ai vreme prea multa sa te gandesti pentru ca urmeaza o rasturnare neasteptata de situatie: "cere tequila si sare".
Cum adica sa ceri?
Pai cui? Tie insuti, sau altora, sau Divinitatii (indiferent ce inseamna pentru tine asta). Adica sa lupti, sa ceri, sa iti doresti, sa actionezi asa incat sa adaugi sare si tequila ca sa neutralizeze acreala lamaii si duritatea problemei.
Sarea in acest context poate fi componenta de nelipsit in viata fiecaruia, dorinta de viata si puterea de a razbate si de a rezolva cat mai multe probleme.
Tequila inseamna petrecere (pentru mine cel putin).
Cand se termina mesajul simt ca ne pregatim de petrecere, suntem toti prietenii la o masa si vine chelnarul cu un metru de tequila cu sare si lamai ... si randem si glumim si ne simtim bine, si cel mai important este ca suntem impreuna.
Mesajul este cu atat mai optimist cu cate te scoate definitiv din tristetea anterioara si iti ofera o imagine prietenoasa si vesela. Asta nu inseamna sa iti chemi prietenii numai cand ai chef de petrecere, ci ei ar trebui sa iti fie mereu alaturi, chiar si atunci cand nu ii vezi, dar stii ca poti sa te bazezi pe ei oricand pentru tot ce le sta in putere. Prietenii te vor ajuta, vor incerca cat de tare pot ei sa iti aduca o raza de speranta, un zambet la inceput fortat, impresia ca totusi nu esti singur pe lume si ca poti sa o iei de la inceput.
In finalul acestei dezbateri, as vrea sa rezerv cateva linii sa multumesc din suflet tuturor celor care mi-au fost alaturi in cele mai grele momente. Poate ca pe moment nu mi-am dat seama nici eu nici voi, dar am avut atata nevoie de voi si ati fost acolo, fiecare cum ati stiut mai bine.
Va multumesc ca ati adus "tequila si sare" si ca mi-ati fost alaturi! Ma gandesc des la voi, va stiti voi care sunteti, mai multe grupuri in mai multe locatii, si va voi fi mereu recunoscatoare la fiecare in parte. Chiar daca pasii ne-au purtat spre locuri diferite si momentele de atunci s-au atenuat, va am mereu in suflet si ne vom revedea oricand cu drag. Va multumesc! si va doresc numai bine!
De ce...
Salutare cititorule,
Iata ca am intrat si eu in randul celor care vorbesc singuri, sau isi pun gandurile pe blog (in loc de hartie) si spera ca poate citeste cineva sau doar isi descarca ideile aici.
De ce mi-am facut blog?
Pentru ca am simtit ca trebuie sa imi scriu gandurile in diferite momente, in cateva momente de pauza la servici, fara a astepta seara sau sa intalnirea cu prietenii ca sa povestim. In acest fel voi putea sa pastrez un istoric a diferitelor opinii de-a lungul timpului si probabil peste cativa ani o sa ne uitam in urma si o sa ne amintim, sa radem sau sa plangem de ce scriu aici.
Recunosc ca nu sunt originala, dar nici nu cred ca trebuie mereu sa fim, ci mai bine sa fim agili si sa preluam ce ne place, convine si potriveste pentru ca sa ne fie bine.
Va multumesc inca de acum celor care aveti placerea si rabdarea sa cititi aberatiile mele, o sa ma bucur daca va place ceea ce scriu, dar o sa ma bucur si daca ma contraziceti si putem purta o discutie pe marginea acestor idei (habar n-am in acest moment ce o sa scriu si nici daca voi scrie mai mult decat ziua de azi)...
"Traim si vedem!"
urarea mea este Sa auzim NUMAI de bine!
Iata ca am intrat si eu in randul celor care vorbesc singuri, sau isi pun gandurile pe blog (in loc de hartie) si spera ca poate citeste cineva sau doar isi descarca ideile aici.
De ce mi-am facut blog?
Pentru ca am simtit ca trebuie sa imi scriu gandurile in diferite momente, in cateva momente de pauza la servici, fara a astepta seara sau sa intalnirea cu prietenii ca sa povestim. In acest fel voi putea sa pastrez un istoric a diferitelor opinii de-a lungul timpului si probabil peste cativa ani o sa ne uitam in urma si o sa ne amintim, sa radem sau sa plangem de ce scriu aici.
Recunosc ca nu sunt originala, dar nici nu cred ca trebuie mereu sa fim, ci mai bine sa fim agili si sa preluam ce ne place, convine si potriveste pentru ca sa ne fie bine.
Va multumesc inca de acum celor care aveti placerea si rabdarea sa cititi aberatiile mele, o sa ma bucur daca va place ceea ce scriu, dar o sa ma bucur si daca ma contraziceti si putem purta o discutie pe marginea acestor idei (habar n-am in acest moment ce o sa scriu si nici daca voi scrie mai mult decat ziua de azi)...
"Traim si vedem!"
urarea mea este Sa auzim NUMAI de bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)