Tinerete fara batranete... si viata fara de moarte?

Sa ne aducem aminte macar un moment de batranii nostri si de felul in care traiesc in lumea noastra.
E coplesitor sa vezi acest spectacol al batranetii, al suferintei si durerii.
Cine a intrat vreodata intr-un spital sau cine a trait macar cateva zile langa un bolnav imobilizat la pat, cu durerile lui, constient, emotiv, echilibrat si intelept sau poate mai putin prezent si care traieste din vise si remuscari... e pur si simplu dureros pana la lacrimi si cu atat mai dureros este cand nu poti face mare lucru sa alini aceste suferinte, dar poti face multe totusi pentru a alina macar o parte...
Va rog din suflet sa le alinati suferinta: un telefon, o vizita, o imbratisare, sa le spuneti ca ii iubiti, o caldura sufleteasca sa ii tina in brate macar un minut, o privire duioasa ... sau chiar un pachet de biscuiti sa stie ca nu i-ati uitat...
Din pacate uitam mult, uitam cum au avut grija de noi ani de zile, uitam cum ne-au tinut la ei vacantele cand de-abea asteptam sa plecam de acasa, uitam cum ne aduceau ce aveau mai bun pe acasa cand veneau la noi, uitam cum au avut rabdare cu noi, uitam cum ii uitam chiar si acum cand ne bat la cap cu observatiile de moda veche, dar sa nu uitam totusi sa le multumim si sa avem grija de ei pentru ca societatea nu le da nici o sansa. Si chiar si acolo unde le da o sansa sunt umiliti si tratati cu dezinteres ca doar oricum nu mai au mult si le vine trenul.
Ei bine eu refuz sa imi abandonez batranii!!!!!