Salutare tuturor!
Mai jos este un mic film care mi-a atras atentia si simt ca merita impartasit:
Protagonistii sunt un domn tinerel si o doamna mult mai in etate decat el care danseaza initial pe o melodie superba in varianta originala interpretata de Ben E. King: "Stand by me"(1961) si apoi o salsa veche la fel de originala, cantata parca de lautari spanioli.
Ce e deosebit la tipul asta de spectacol?
Pai 1 - faptul ca domnul tinerel danseaza pe melodii atat de vechi, sunt putini tinerii care stiu si vor sa danseze pe ritmurile acestea vechi si miscari poate demodate
2 - doamna in varsta (eu cred ca peste 70 ani) arata si se misca deosebit de bine pentru varsta ei.
si 3 - faptul ca sala ii aplauda si este o atmosfera placuta.
O sa spuneti ca probabil a fost dansatoare si acuma ii invata pe altii sa danseze si atunci se justifica prestatia ei ... da, poate... dar tot ne da clasa si ne da un exemplu de veselie si optimism.
Daca mamaia asta poate sa zambeasca si sa danseze asa, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multa munca si noi putem face orice ne propunem? :) Sper...
joi, 15 ianuarie 2009
marți, 6 ianuarie 2009
De ce ne intereseaza ce fac altii?
Buna dimineata 2009!
De obicei nu sunt prea la curent cu ce se intampla in lumea mondena, in randul celebritatilor sau oare vreau sa zic nulitatilor(?) din Romania noastra draga...
Si totusi, la radio si la tembeliziune sunt foarte des stiri, barfe, cancan-uri si picanterii despre diferite personaje publice si de voie de nevoie mai auzi cate una alta; cine cu cine se mai casatoreste, cine cu cine se mai potriveste, ce mai fac si ce mai zic unii si altii (nu dau nume pentru ca nu am chef sa ma acuze cineva de publicitate gratuita sau defaimare). Stim cu totii ca sunt o groaza de personaje care mai de care mai mediatizate si care dau tonul la moda, dar care sunt si luate de exemplu de catre adolescentii mai creduli, de tineretul infloritor sau chiar si de oamenii mai in etate care zic cu tristete si ironie "asa is timpurile mamaie".
Culmea este ca toate aparitiile deplasate si exemplele nu neaparat pozitive pentru noi, restul taranimii, sunt luate drept bune de tinerii naivi si personalitatile publice sunt incurajate sau blamate pe moment, dar orice ar face, pentru popor tot un exemplu sunt. Si ce zice omul de rand: "pai is permit sa faca aia si aia pentru ca au bani, ce le pasa" sau "daca si x si y au facut cutare treaba, eu de ce nu pot sa fac?" desi nu inseamna neaparat ca e bine ce au facut.
Si asa ...
Dar parca m-am abatut de la subiect si am luat-o un pic pe aratura.
Revin si vreau sa va spun o intamplare care m-a scuturat putin si de aceea am abordat acest subiect: am avut de aceste sarbatori o perioada de leneveala, de odihna cum ii spun eu, am dormit, am mancat, ne-am uitat la tembelizor si ne-am vazut cu o parte din prieteni. In acest context de lancezire (nu stiu de unde am luat cuvantul asta dar nu e de la mine) m-am uitat la tot felul de emisiuni mondene, concursuri, emisiuni de divertisment, filme, stiri, documentare mai rar si asa mai departe... si culmea este ca m-am si simtit bine facand asta.
Dupa o cantitate mare de televizor si de emisiuni asortate romanesti si straine, mi s-a facut putin greata de cele vazute si am simtit nevoia sa vorbesc, sa barfesc mai degraba cu cineva de ceea ce vazusem, de comportamentul si viata unor celebritati. Si uite asa, ma gasesc in mijlocul unor prieteni sa vorbesc despre nu stiu ce nulitate publica despre care am o parere proasta, dar nu stiu ce imi veni, simteam nevoia de a comenta cu prietenii desprea acea persoana, cred ca ma prinsese virusul indobitocirii? sau poate doar am vrut sa aflu parerea prietenilor?... ma rog..
Si ma trezesc cu unul dintre prieteni (nu spui cine, persoana insemnata), ca imi spune pe un ton care mi s-a parut atunci nervos si deranjant, zice: "Stii ceva, ce mai intereseaza pe mine ce face ala? mai bine pune mana pe o carte sa povestim ceva interesant" (poate ca nu a zis chiar asa, dar asa imi aduc eu aminte acum). Faza la care raman cu gura cascata si imi inghit urmatorul cuvant si am zis ceva de genul: "bine, am tacut, sa il lasam pe el sa spuna ceva mai interesant". Cred ca mi-a picat fata un pic, ca am vazut ca lumea din jurul meu, mai ales fetele mi-au luat un pic apararea, ca putem sa vorbim despre ce avem chef, ca poate pe ele le intereseaza. Oricum, momentul era deja trecut, si am ramas sa ma gandesc daca are dreptate sau nu. Pentru restul serii am ramas mai tacuta decat de obicei si ma tot obseda gandul "daca are dreptate?". Nici acuma nu sunt sigura daca are dreptate sau nu, si scriu aici ca poate ma lamuresc si daca ma ajutati si voi poate ajungem la o concluzie.
Rezumand povestea de pana acuma, ma gandesc: "Oare are sau nu sens sa ma intereseze ce fac mondenii? sau si mai mult, are sens sa ma intereseze si sa judec in mintea mea pe unii si pe altii?"
Sunt sigura ca multi dintre baietii, barbatii care citesc aceste randuri se gandesc ca sigur ca a avut dreptate prietenul nostru cand a zis ca e un subiect prost de discutat. Si eu sunt de acord ca nu e unul dintre cele mai destepte subiecte si asta poate fi un subiect de discutat la piata intre zarzavaturi si ca nu ma imbogatesc cu mare lucru daca discut sau vorbesc asa ceva,
DAR
daca urmaresc acum partea simturilor, instinctiva si putin rationala, care de obicei este cea feminina, imi dau seama de o chestie: ca ne face bine sa vorbim si de altii, ca ne face bine sa vorbim si de rai si de buni, ca ne face bine sa vorbim despre comportamentul lor, sa ii judecam constructiv, sa aruncam cu noroi (metaforic vorbind) in oameni care ni se pare ca procedeaza gresit si sa ii aprobam pe cei care credem ca fac bine.
Desi e putin demn de comentat si ca o sa imi pierd si putinii cititori pe care ii am, iata de ce simt ca trebuie sa ne uitam in jur la ce exemple isi alege si promoveaza societatea in care traim. Cred ca e bine sa fim mereu prezenti pentru ca in acest fel intelegem aceleasi lucruri ca si restul societatii.
Nu spun sa urmarim cu buna intentie si constant subiecte mondene, ca aia chiar nu cred ca ajuta la nimic si ne pierdem vremea, dar, daca mai prindem cate un subiect si discutam poate cu prietenii: uite ce a facut ala sau ce a zis alalalt si s-a facut misto de ala sau de ala, nu cred ca e asa o pierdere mare de vreme.
La ce m-a ajutat vreodata pe mine un subiect monden?
Pai m-a ajutat ca sa o lamuresc pe o batranica fara scoala care urmareste televizorul, ca nu e mare lucru daca baiatul ei a divortat, ca sunt si atatea personaje publice care au divortat si sunt poate mai fericiti, deci nu e asa o catastrofa.
Sau cand am auzit de cupluri nepotrivite ca si varsta si ii vad pe micul ecran cat sunt de penibili, sigur ma gandesc ca nu o sa imi incurajez niciodata prietenii sau copii sa faca alegeri gresite;
Sau cand aud ca nu stiu mai care merge la sala si face gimnastica mereu si arata asa de bine, ma gandesc ca uite, daca ea poate eu de ce nu as putea;
Sau cand vad ca nu stiu care a renuntat la fumat prin nu stiu ce metoda, poate ajut pe cineva cu o informatie si fac un bine.
Si uite asa...
Intr-un final, m-am hotarat:
nu ajuta aproape la nimic sa barfim si sa vedem ce fac unii si altii, nici sa ii judecam, nici sa ii injuram. Singurul motiv pentru care merita sa facem asta este pentru a arata compasiune (ca asa e omeneste) daca vedetele trec prin momente mai grele, sau sa ne serveasca drept exemplu de ce e bine si ce e rau, asta pentru ca e mult mai bine sa invatam de la altii decat pe propria noastra piele.
Si inca o chestie: trebuie sa ii dau dreptate prietenului nostru (stie el cine este) si tangential profit de ocazie sa fac o mica observatie: ca e bine si util (mai ales in afaceri) sa urmarim evenimentele zilei (nu neaparat mondene, dar sociale, econmice, politice), sa sesizam oportunitatile, sa respectam omul (oricare i-ar fi meseria) si sa luam ce e mai bun de la fiecare, sa adoptam limbajul diplomatic, elegant si politicos ca asta sigur ne ajuta.
Sa auzim numai de bine!
Cu respect, OP
De obicei nu sunt prea la curent cu ce se intampla in lumea mondena, in randul celebritatilor sau oare vreau sa zic nulitatilor(?) din Romania noastra draga...
Si totusi, la radio si la tembeliziune sunt foarte des stiri, barfe, cancan-uri si picanterii despre diferite personaje publice si de voie de nevoie mai auzi cate una alta; cine cu cine se mai casatoreste, cine cu cine se mai potriveste, ce mai fac si ce mai zic unii si altii (nu dau nume pentru ca nu am chef sa ma acuze cineva de publicitate gratuita sau defaimare). Stim cu totii ca sunt o groaza de personaje care mai de care mai mediatizate si care dau tonul la moda, dar care sunt si luate de exemplu de catre adolescentii mai creduli, de tineretul infloritor sau chiar si de oamenii mai in etate care zic cu tristete si ironie "asa is timpurile mamaie".
Culmea este ca toate aparitiile deplasate si exemplele nu neaparat pozitive pentru noi, restul taranimii, sunt luate drept bune de tinerii naivi si personalitatile publice sunt incurajate sau blamate pe moment, dar orice ar face, pentru popor tot un exemplu sunt. Si ce zice omul de rand: "pai is permit sa faca aia si aia pentru ca au bani, ce le pasa" sau "daca si x si y au facut cutare treaba, eu de ce nu pot sa fac?" desi nu inseamna neaparat ca e bine ce au facut.
Si asa ...
Dar parca m-am abatut de la subiect si am luat-o un pic pe aratura.
Revin si vreau sa va spun o intamplare care m-a scuturat putin si de aceea am abordat acest subiect: am avut de aceste sarbatori o perioada de leneveala, de odihna cum ii spun eu, am dormit, am mancat, ne-am uitat la tembelizor si ne-am vazut cu o parte din prieteni. In acest context de lancezire (nu stiu de unde am luat cuvantul asta dar nu e de la mine) m-am uitat la tot felul de emisiuni mondene, concursuri, emisiuni de divertisment, filme, stiri, documentare mai rar si asa mai departe... si culmea este ca m-am si simtit bine facand asta.
Dupa o cantitate mare de televizor si de emisiuni asortate romanesti si straine, mi s-a facut putin greata de cele vazute si am simtit nevoia sa vorbesc, sa barfesc mai degraba cu cineva de ceea ce vazusem, de comportamentul si viata unor celebritati. Si uite asa, ma gasesc in mijlocul unor prieteni sa vorbesc despre nu stiu ce nulitate publica despre care am o parere proasta, dar nu stiu ce imi veni, simteam nevoia de a comenta cu prietenii desprea acea persoana, cred ca ma prinsese virusul indobitocirii? sau poate doar am vrut sa aflu parerea prietenilor?... ma rog..
Si ma trezesc cu unul dintre prieteni (nu spui cine, persoana insemnata), ca imi spune pe un ton care mi s-a parut atunci nervos si deranjant, zice: "Stii ceva, ce mai intereseaza pe mine ce face ala? mai bine pune mana pe o carte sa povestim ceva interesant" (poate ca nu a zis chiar asa, dar asa imi aduc eu aminte acum). Faza la care raman cu gura cascata si imi inghit urmatorul cuvant si am zis ceva de genul: "bine, am tacut, sa il lasam pe el sa spuna ceva mai interesant". Cred ca mi-a picat fata un pic, ca am vazut ca lumea din jurul meu, mai ales fetele mi-au luat un pic apararea, ca putem sa vorbim despre ce avem chef, ca poate pe ele le intereseaza. Oricum, momentul era deja trecut, si am ramas sa ma gandesc daca are dreptate sau nu. Pentru restul serii am ramas mai tacuta decat de obicei si ma tot obseda gandul "daca are dreptate?". Nici acuma nu sunt sigura daca are dreptate sau nu, si scriu aici ca poate ma lamuresc si daca ma ajutati si voi poate ajungem la o concluzie.
Rezumand povestea de pana acuma, ma gandesc: "Oare are sau nu sens sa ma intereseze ce fac mondenii? sau si mai mult, are sens sa ma intereseze si sa judec in mintea mea pe unii si pe altii?"
Sunt sigura ca multi dintre baietii, barbatii care citesc aceste randuri se gandesc ca sigur ca a avut dreptate prietenul nostru cand a zis ca e un subiect prost de discutat. Si eu sunt de acord ca nu e unul dintre cele mai destepte subiecte si asta poate fi un subiect de discutat la piata intre zarzavaturi si ca nu ma imbogatesc cu mare lucru daca discut sau vorbesc asa ceva,
DAR
daca urmaresc acum partea simturilor, instinctiva si putin rationala, care de obicei este cea feminina, imi dau seama de o chestie: ca ne face bine sa vorbim si de altii, ca ne face bine sa vorbim si de rai si de buni, ca ne face bine sa vorbim despre comportamentul lor, sa ii judecam constructiv, sa aruncam cu noroi (metaforic vorbind) in oameni care ni se pare ca procedeaza gresit si sa ii aprobam pe cei care credem ca fac bine.
Desi e putin demn de comentat si ca o sa imi pierd si putinii cititori pe care ii am, iata de ce simt ca trebuie sa ne uitam in jur la ce exemple isi alege si promoveaza societatea in care traim. Cred ca e bine sa fim mereu prezenti pentru ca in acest fel intelegem aceleasi lucruri ca si restul societatii.
Nu spun sa urmarim cu buna intentie si constant subiecte mondene, ca aia chiar nu cred ca ajuta la nimic si ne pierdem vremea, dar, daca mai prindem cate un subiect si discutam poate cu prietenii: uite ce a facut ala sau ce a zis alalalt si s-a facut misto de ala sau de ala, nu cred ca e asa o pierdere mare de vreme.
La ce m-a ajutat vreodata pe mine un subiect monden?
Pai m-a ajutat ca sa o lamuresc pe o batranica fara scoala care urmareste televizorul, ca nu e mare lucru daca baiatul ei a divortat, ca sunt si atatea personaje publice care au divortat si sunt poate mai fericiti, deci nu e asa o catastrofa.
Sau cand am auzit de cupluri nepotrivite ca si varsta si ii vad pe micul ecran cat sunt de penibili, sigur ma gandesc ca nu o sa imi incurajez niciodata prietenii sau copii sa faca alegeri gresite;
Sau cand aud ca nu stiu mai care merge la sala si face gimnastica mereu si arata asa de bine, ma gandesc ca uite, daca ea poate eu de ce nu as putea;
Sau cand vad ca nu stiu care a renuntat la fumat prin nu stiu ce metoda, poate ajut pe cineva cu o informatie si fac un bine.
Si uite asa...
Intr-un final, m-am hotarat:
nu ajuta aproape la nimic sa barfim si sa vedem ce fac unii si altii, nici sa ii judecam, nici sa ii injuram. Singurul motiv pentru care merita sa facem asta este pentru a arata compasiune (ca asa e omeneste) daca vedetele trec prin momente mai grele, sau sa ne serveasca drept exemplu de ce e bine si ce e rau, asta pentru ca e mult mai bine sa invatam de la altii decat pe propria noastra piele.
Si inca o chestie: trebuie sa ii dau dreptate prietenului nostru (stie el cine este) si tangential profit de ocazie sa fac o mica observatie: ca e bine si util (mai ales in afaceri) sa urmarim evenimentele zilei (nu neaparat mondene, dar sociale, econmice, politice), sa sesizam oportunitatile, sa respectam omul (oricare i-ar fi meseria) si sa luam ce e mai bun de la fiecare, sa adoptam limbajul diplomatic, elegant si politicos ca asta sigur ne ajuta.
Sa auzim numai de bine!
Cu respect, OP
Abonați-vă la:
Postări (Atom)