miercuri, 10 noiembrie 2010

Broscuta - prajitura copilariei

Azi a fost o zi deosebita pentru mine, daca ma intrebati de ce, habar n-am, nu stiu de unde a venit acest aer de copilarie.
Azi m-am trezit cu chef de adolescenta, m-am imbracat cu o fusta scurta cum purtam in liceu, cu cizme cu toc. Cine ma cunoaste in ultimii ani numai, se intreaba acum de unde am eu asemenea haine, ei bine am, de cand eram twenty one:).
Am mai pus in graba ceva comod (o camasa, esarfa neagra si o vesta) si am lasat parul valvoi ca nu imi place sa pierd vremea cu detalii.
Surpriza a fost pentru mine cand multi colegi si colege au observat schimbarea de look, poate ca ar fi trebuit sa ma simt bine ca lumea ma baga in seama, dar foarte ciudat ma gandeam ca oare cat de banala pot sa fiu in restul timpului daca o simpla tinuta vestimentara poate sa aduca comentarii atatea, de fapt stiam ca haina face pe om, dar nu credeam chiar asa...
Oricum, am trecut repede peste astfel de ganduri ca am fost prea ocupata sa ma simt twenty one (nu scriu in romaneste ca nu imi vine sa cred ca nu mai am aceasta varsta si ar fi prea dureros pentru mine sa scriu in cifre si legal ca nu mai sunt twenty one.
Si inca am mai facut ceva deosebit azi, am mers singura pe strada si am privit la trecatori in timp ce mancam o prajitura. Nu orice prajitura, ci o broscuta, sigur, in forma de prajitura. Stiti care? aia cu aluat ca de salam de biscuiti, cacao si o usoara aroma de rom. Nu cred ca nu stiti, cei care sunteti usor trecuti de twenty one trebuie sa stiti despre ce vorbesc.

Cred ca am simtit gustul copilariei sau de fapt adolescentei? Un moment de fericire ca sunt iarasi copil; ca pot sa mananc pe strada o prajitura, ca m-am murdarit si pe fata si pe maini, nu e usor sa mananci o prajitura in mers.
Cum e? E dulce si simpla si trebuie mancata cu pofta ca e mica si se termina repede, apoi trebuie stinsa cu multa apa - ca la twenty one in serile de betie.
S-a terminat broscuta si eu am ramas cu gandul la ea, am revenit la servici si eu am ramas cu gandul la ea, am mers acasa tot cu gandul la ea... la varsta de twenty one, vara, in vacanta, acasa.

Daca amintirile v-au multumit pentru macar o secunda ma declar multumita!
PS: nu sunt nici high nici drunk, doar older :-)

Sa auzim NUMAI de bine!

Un comentariu:

Adina spunea...

Nu esti older deloc. Cred ca nu conteaza varsta ci conteaza cum te simti.

Intr-adevar ce buna e prajitura broscuta.:)))