Prieteni

De cand cu prietenul care mi-a zis sa nu mai aplec urechea la "vedete", am incercat sa imi gasesc alte ocupatii mai utile decat atat.
Din pacate (iarta-ma prietene), nu am ajuns prea departe; stiu ca "invatul are si dezvat" dar mai incet si mai greu decat credem noi... asa ca iata-ma in fata standului de ziare si reviste dintr-un supermarket si m-am gandit ca e cazul sa mai vad si eu ce subiecte mai sunt prin revistele astea. Am aruncat o privire pe rafturi si vad una din reviste pe care era un ruj gratis de o culoare turbata (roz aprins) si m-am gandit sa ma distrez si eu un pic. Foarte rar cumpar reviste pentru femei, sau de fapt foarte rar cumpar reviste, dar din cand in cand ma mai amuz si eu.
Bineinteles, ca daca tot citesc asa de rar reviste de-astea am citit-o din cap pana la coada sa vedem ce subiecte se mai poarta.
Si uite asa ajung si la subiectul acestei postari: despre prieteni si prietenii. Articolul din revista nu era ceva profesionist, psihologic sau vreo analiza in care se dau raspunsuri, din contra, era ceva foarte usor de citit, ceva de bun simt, normal, comun, ganduri si chestii cu care ne intalnim fiecare cel putin o data in viata. Si totusi m-a facut sa imi dau seama ca parte din gandurile mele erau acolo, putin ordonate si cu mai multe generalizari decat in mintea mea.
Despre ce este vorba de fapt?
Despre ce se intampla cu noi de-a lungul vietii noastre sociale.
Inca din copilarie avem prieteni, copiii cu care ne jucam si pe care ii aduc parintii la noi sau mergem noi la ei in timp ce ai nostri stau de povesti sau joaca o canasta si noi, copiii, ne jucam cu jucariile din dotare, sau ascultam o poveste, sau, cand eram mai maricei ne jucam afara elastic (peci, cum se zicea pe la mine pe acasa), sau castel, sau ascunselea sau tara tara vrem ostasi, sau cand eram si mai mari ne jucam flori fete si baieti... si nici nu mai stiu cate alte inventii de jocuri.
Si uite asa, aceste momente de-a lungul timpului au fost primele prietenii care se bazau mai mult pe joaca si pe faptul ca nu era fain sa stai singur in casa si nu ne mai saturam sa stam afara. Parca acuma imi aduc aminte "Mami, ma lasi afara?" sau "Tanti mama lu' Nelutzu, il lasati pe Nelutu afara?", sau "Maaami, arunca-mi cartile de joc!", sau "Maaami, mai stau 5 minute" (si se faceau o ora pana zicea mami "Gata, treci in casa ca e tarziu".
Si atunci aveam prieteni de la bloc, prieteni de la gradinita, prieteni de familie, prieteni de la scoala, prieteni de la servici de la parinti deci mai multe feluri de prieteni :). De cate ori nu v-au intrebat cei mari si curiosi, dar cine e prietenul tau cel mai bun? Si raspundeam mandri la intrebare si poate ca de la an la an, sau chiar de la luna la luna erau altii cei mai buni prieteni; uneori erau aceeasi mai multi ani la rand, dar cateodata se schimbau si relatiile si mutrele.
Si atunci m-am gandit si acum ma gandesc oare cum de renuntam la unii prieteni si ne facem altii pe urma cu care avem si mai mare grija de cele mai multe ori, si invatam multe unii de la altii, si bune si rele.
Daca stau sa ma uit in urma sunt mai multe feluri de relatii si cred ca toti am trecut prin toate.
- prieteni buni care au fost, sunt si vor fi mereu alaturi, chiar daca locuiesc departe sau aproape, chiar daca vorbesti rar la telefon sau pe mail sau ii vezi in fiecare zi, dar cand te intalnesti cu ei simti caldura aceea in imbratisarea lor, simti ca se bucura ca te vad si tu de bucuri ca ii vezi si stati la povesti cu cea mai mare sinceritate, si nu ascunzi de ei nici bune nici rele care ti s-au intamplat pentru ca stii ca niciodata nu vor fi rau intentionati. Sunt mandra ca acum, cand scriu aceste randuri am cateva nume in minte din aceasta categorie si le multumesc din suflet.
- prieteni care vin si pleaca: acestia sunt ca si anotimpurile:
- unii sunt ca vara, foarte caldurosi,lipiciosi, poate chiar posesivi si sunt alaturi la vreme buna, ploi de vara si furtuni, te ajuta la orice si se baga in viata ta ca si cum ar vrea sa o soarba pe toata si sa respire mereu aerul tau. Daca si tu tii la ei, atunci ii lasi sa treaca bariera si le dedici multa afectiune. Partea buna cu acesti prieteni este ca s-ar putea sa te alegi cu un prieten adevarat, poate mai bun decat un frate si, daca ai noroc va fi pentru toata viata. Partea mai putin buna este ca daca se intampla ca acest prieten sa se departeze fara sa stii de ce, sau pur si simplu sa dispara din viata ta cand vine toamna, atunci ii vei simti lipsa ca pe o durere acuta care te intristeaza si te lasa descumpanit, dureaza un timp pana trece, dar lasa cicatrici.
Mai toti am trecut prin prietenii de acest fel, de vara -le zic eu, dar nu ma refer ca au durat doar o vara, calendaristic vorbind, poate a durat multi ani sau putine zile, prin vara ma refer la o perioada frumoasa delimitata in timp. Se poate termina cand trecem dintr-o etapa in alta a vietii noastre, cand ajungem la liceu, la facultate, sau plecam in alt oras, sau daca apar alte persoane in viata unuia din noi, de obicei se schimba ceva pentru ca relatiile acestea sa se termine. In general despartirile sunt dureroase, ne pare rau cand pleaca trenul, dar sunt inevitabile. Prima reactie este fie sa ne facem ca uitam, sau suntem furiosi si dam vina unii pe altii pentru raceala dintre noi, cert este ca orice om cu care am fost cat de cat apropiati lasa o amprenta in sufletul si comportamentul nostru. Trebuie sa treaca o vreme ca sa devenim incet incet mai putin implicati si sa ne uitam in urma cu gandire rationala si sa judecam ce s-a intamplat, unde am gresit si ce e de facut ca sa nu ni se mai intample astfel de despartiri.
Si din acesti prieteni de vara am in minte cateva nume si le multumesc si lor pentru ceea ce am invatat.
- altii sunt ca iarna, apar in momente de frig, inghet, momente foarte grele cand ai nevoie mare de cineva sa te salveze apoi, cand vine primavara dispar din peisaj pentru o vreme urmand ca in alta iarna sa apara din nou atunci cand iti e greu. La acesti prieteni nu stiu explicatia de ce dispar si apar mai ales la greu, probabil ca atunci se unesc fortele oamenilor spre a reusi sa treaca peste momentele grele. Si cei din celelalte categorii pot deveni prieteni de iarna daca stiu ce se intampla, dar de obicei prietenii de iarna simt ei ceva. Mi s-a intamplat, nu o data, ca prieteni cu care ma vad foarte rar si nu prea ne sunam, sa imi dea un telefon sa ma intrebe ce fac pentru ca m-au visat azi noapte sau pur si simplu s-au gandit la mine, de cele mai multe ori suna in momente in care este vreo problema sau ceva, dau un sfat bun astfel incat moralul revine la cote normale sau chiar se rezolva problema, apoi dispar si mai aud de ei peste multa vreme.
Si prieteni de iarna am cativa si le multumesc si lor din suflet ca ma salveaza mereu la momentul potrivit.
- prieteni de la servici: sigur ca relatiile sunt altele, cu unii colegi esti mai apropiat si cu altii mai distant in functie de afinitati, mediu de lucru sau ocazii, dar nu trebuie sa ii uitam nici pe acestia si eu le multumesc mult! Cu prietenii de la servici nu prea povestesti lucruri intime, este o anumita distanta care cred ca trebuie pastrata pentru ca atitudinea profesionala sa nu influenteze viata particulara si invers, dar cu prietenii de la servici poti impartasi probleme de servici, tehnice sau mai putin tehnice, mariri, barfe, mancarea de pranz, poate chiar si un sfat de unde sa gasesc aia sau aia. Asa ca ma bucur foarte tare ca lucrez intre prieteni de servici(unii le spun doar colegi, mie imi place sa spun prieteni de servici) si ca sunt oameni deosebiti si le multumesc si lor pentru asta (si prietenii de la serviciile anterioare se socotesc).


Am terminat monologul prieteniei, concluzia este sa ne bucuram de prieteni si sa fim atenti la ei sa ii pastram si sa ii iubim, am dezvoltat asa de mult pe categorii si povesti pentru ca sa arat ca sunt mult mai multi decat credem si invatam multe de la ei, poate suferim cateodata, dar asa e viata, trebuie sa invatam sa o traim asa cum este.

Sa auzim numai de bine!